CA ÎNTR-UN LEAGĂN DE FLORI AL PRIMĂVERII, AM CITIT ÎMPREUNĂ CU COPII DIN PĂTRĂUȚII DE SUS ȘI IGEȘTI

De parcă nici n-am fi la început de Făurar, o dimineață cu soare fără de dinți și vântuleț de primăvară ne zbura iute ca gândul spre Pătrăuții de Sus. Intuiam că vom avea o zi ca-n povești, pentru că mergeam să citim împreună cu copii de la liceele cu predarea în limba română din Pătrăuții de Sus și Igești. Și ne mai licărea în suflete o tăinuită bucurie, sperând să ne întâlnim și cu copilăria noastră dintr-un secol fără smartphoane, tablete, laptopuri și alte minuni ale tehnologiilor performante. Așa trebuia să fie, căci, în calitate de oameni ai scrisului, au primit invitația să consemnăm Ziua Internațională a cititului împreună, în mijlocul unor copii cuprinși în activitățile Societăților pentru cultură și lectură din cele două localități vecine. După cum ne ducea drumul, ne-am oprit mai întâi la doamna directoare Inna Bahnean a Liceului nr. 1, Pătrăuții de Sus. Am găsit-o bucuroasă să-i întâmpine pe poeții Nicolae Șapcă și Vasile Bâcu, cu brațele pline de cărți și reviste. Înainte de a intra în sala ingenios amenajată pentru lectură, ne-am apropiat de placa în memoria fostului absolvent al școlii, Andrei Dragomir, căzut în luptele pentru apărarea Ucrainei la 14 august anul trecut.

Părinții a 220 de copii au ales instruirea în limba maternă (în localitate funcționează și un liceu cu predarea în limba ucraineană ). O profesoară din pleiada mai veche mi-a spus că sunt un pic obijduiți, deoarece liceul cu predarea în limba de stat este mai bine amenajat. Dar, cu eforturile colectivului pedagogic și această clădire veche este bine îngrijită. Un fapt ce se cere îndeosebi menționat: directoarea Inna Bahnean este de etnie ucraineancă, predă limba ucraineană, însă după vorbirea-i românească nu se deosebește de colegele românce. N-am fi aflat acest detaliu, dacă nu ni-l mărturisea ea însăși, accentuând că nu acceptă formula „ucraineni de proveniență română”. Directoarea le spune elevilor că ei sunt români și limba lor maternă este româna.

Apartenența la valorile naționale a fost și laitmotivul dialogului cu membrii cenaclului de lectură – copii din clasele V-VIII. Sub oblăduirea profesoarei de română Maria Opaiț, a directorului adjunct Tatiana Mateiciuc, responsabilei pentru activitatea educativă Alexandra Pițu, copiii au mărturisit dragostea de carte, mai cu seamă față de poveștile lui Ion Creangă. Pe unda vârstei lor au plutit și oaspeții, Nicolae Șapcă citindu-le „bucovești” din revista „Recreația mare”. Dar mai întâi le-a explicat ce sunt „bucoveștile” și de la cine vin ele, povestindu-le despre prietenul bucovinenilor, scriitorul de povești Petre Crăciun. În persoana lui Vasile Bâcu, micile gazde au văzut un om care a citit în copilărie toate cărțile din biblioteca satului natal, astfel ajungând să fie astăzi și el autor de cărți. Din partea micilor cititori ne-a impresionat prin profunzimea și evlavia declamării poeziei „Rugăciune”, Gheorghe Bruja (clasa a V-a), deținător al premiului I la concursul-recital regional de poezie eminesciană. De la ambii poeți, redactori-șefi ai celor două ziare ce apar în format clasic, pe hârtie, - „Monitorul bucovinean” și „Gazeta de Herța”, copiii au primit invitația să scrie și promisiunea de a fi găzduiți în paginile publicațiilor lor.

La Igești - aceeași atmosferă primăvăratică, din „Țara inimilor calde” și dornice de a sorbi melosul cuvântului armonios potrivit. Acolo ne-am întâlnit chiar cu cei mai mici elevi din clasa III-B, care își anunță intrarea în universul miraculos al cititului. Învățătoarea Maria Grozavu i-a strâns în juru-i cu blândețe maternă, dar și un hipnotic har artistic. Probabil, i-ar reuși de minune să înfiripeze un colectiv de teatru. Sala a fost împodobită ca o casă mare a bunicii, așa cum se cuvine să fie primiți oaspeții după tradițiile locului. Directoarea Olga Ionașcu le-a propus să participe și părinților care se aflau la acea oră de la sfârșitul lecțiilor în școală. Cine citește cu voce tare, numaidecât ajunge și la cântec. Citind din lirica lui Mihai Eminescu, mai ales că în ajun la liceu s-a desfășurat săptămâna zilelor eminesciene, copiii au cântat „Pe lângă plopii fără soț”, într-un glas cu directoarea Olga Ionașcu, profesoarele Elena Chifu, Elena Didoșac, cu părinții. Iar împreună cu Nicolae Șapcă au citit din „Recreația mare” și au compus o poezie, începută de Vasile Bâcu și dedicată vetrei lor natale: „Școala noastră din Igești, e frumoasă ca-n povești”. Foarte simplu, însă și foarte adevărat. Mai cu seamă în ziua când am văzut că, totuși, există dragoste de carte și avem pentru cine scrie.

Maria TOACĂ